Bace Toghiere vine cu o poezie…

Asa cum am spus, Bace Toghiere ne va „mangaia” sufletele cu versurile lui…

 

 

                          Iarna

În fiecare an cînd pică prima niauă,

Mă-ntorc cu gîndu în copilăria mia,

La prînzu dă cîrnaţ cu ratută dă oauă

Şi ciai dă mniere arsă ori lapchie în finjia. 

 

 

Dîn naltu cerului picau uşor pă căşi,

Suchie dă mii dă penie, cernia duna,

Roşii la nas şi-n cizme cu ştrimfi groşi,

Măturam punţîle: noi, bunu şi buna.

 

Cînd să făcia aşia cam pî l-amniază,

Nie adunam în casă-n graba mare,

 

Buna şi bunu’, noi ş-o mîţă triază,

Dă su’ şpohert, cu nasu la mîncare.

 

Dîpă mîncare treciam la hoghină,

În pat su duna grasă şi hîrjită,

 

Sătui dă zamă şi carnie dă ghină

Şi pancove încinse în mnieria cei rîjnită.

 

 

Cînd nie trezam ieşiam tăţ în ocol,

Dăghiam d-a dura tri bile dă niauă,

Croiam dîn iele-on om cu capu gol

Şi-n loc dă bumbi fixam tri cărbuni oauă”.

 

Pă cap îi aşezam apoi o laboşe

 

Şi-n loc dă nas on morcov dă ghiochi,

În stînga-i împlîntam mătură hamişe

Şi doi cărbuni, tăt oauă”-n loc dă ochi.

 

Mereuaş întuniericu’ scobora păstă casă,

Înlontru mnirosa a vin ş-a mere coapchie,

Boabile dă păsulă şi tenchi şighiau pă masă,

 

Hai, zîcia bunu, şi jucăm moară”, niepoachie!

 

 

Şi-n anu’ ista, bistoş, cînd a da prima niauă,

Oi mere iar cu gîndu în copilăria mia,

La prînzu dă cîrnaţ cu ratută dă oauă

Şi ciai dă mniere arsă ori lapchie în finjia.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *